Irigarea este un proces care joacă un rol cheie în menținerea sănătății plantelor și creșterea randamentului. Devine deosebit de relevantă în condițiile schimbărilor climatice și perioadelor de secetă. Să analizăm în detaliu ce este irigația, ce tipuri și norme de udare există, precum și cum să optimizăm acest proces pentru a conduce eficient agribusinessul.
Ce este irigarea
Irigarea este procesul de asigurare artificială a solului și plantelor cu cantitatea necesară de lichid pentru creșterea și dezvoltarea lor normală. Scopul principal al irigației este crearea condițiilor optime de umiditate în zona radiculară a culturilor pe parcursul perioadei de vegetație.
Aprovizionarea cu apă organizată corect permite:
- menținerea sănătății plantelor;
- creșterea randamentului;
- îmbunătățirea calității producției;
- reducerea riscurilor de pierderi din cauza secetei.
Pe lângă udarea directă, irigația este utilizată și pentru aplicarea îngrășămintelor cu apa (fertigația), combaterea înghețurilor, spălarea solurilor salinizate.
Regimul de irigare este unul dintre tipurile de hidroameliorare. Îmbunătățește aprovizionarea rădăcinilor plantelor cu lichid împreună cu substanțele nutritive, reduce temperatura stratului de aer de la sol și crește umiditatea acestuia. Prin aceasta se poate controla regimul hidric, aerian, termic, salin, microbiologic al pământului pentru crearea condițiilor optime de creștere a culturilor agricole.
Citiți de asemenea: Eroziunea solului: cauze, tipuri, măsuri de combatere
Tipuri de irigare
Există diferite tipuri și metode de irigare, fiecare având particularitățile, avantajele și dezavantajele sale. Să analizăm principalele dintre acestea.
Irigarea de suprafață
Să începem cercetarea tipurilor de irigare cu cel mai vechi. Acesta constă în distribuirea apei pe câmp prin brazde sau inundarea acestuia. Această udare necesită cheltuieli mari de lichid și energie, are o uniformitate scăzută de umezire și duce la eroziunea pământului. Totuși, este încă utilizată pe terenurile plane cu soluri grele.
Aspersiunea
În timpul aspersiunii, lichidul este pulverizat deasupra câmpului cu ajutorul mașinilor specializate, creând precipitații artificiale. Această metodă este mai economică și eficientă decât udarea de suprafață. Aspersiunea asigură distribuția uniformă a apei, îmbunătățește microclimatul în culturi. Poate fi utilizată și pentru irigarea de încălzire – când udarea se efectuează la începutul înghețurilor pentru protejarea plantelor de temperaturile scăzute. Totuși, aspersiunea este sensibilă la vânt și poate duce la compactarea pământului.
Irigarea prin picurare
Irigarea prin picurare este cel mai modern și eficient tip de udare. Apa sub presiune scăzută este furnizată direct în zona radiculară a plantelor printr-o rețea de tuburi. Aceasta permite economisirea maximă de lichid, îngrășăminte, energie, precum și controlul precis al regimului de irigare. Sistemele prin picurare pot fi automatizate și integrate cu fertigația. Dezavantaje: costul inițial ridicat și riscul înfundării tuburilor.
Aprovizionarea cu apă prin picurare poate fi de suprafață, când echipamentul de udare este plasat pe suprafață de-a lungul rândurilor de plante, sau subteran (Subsurface Drip Irrigation), când tuburile sunt îngropate în pământ la o adâncime de aproximativ 30 cm. Irigarea prin picurare subterană este o modalitate de a reduce și mai mult pierderile de apă prin evaporare, fără a interfera cu prelucrarea solului.
Irigarea subterană
În cazul aprovizionării subterane cu apă, lichidul este furnizat direct în zona radiculară a plantelor prin conducte îngropate sau materiale poroase. Această metodă minimizează pierderile neproductive de apă prin evaporare și nu umezește partea aeriană a culturii. Totuși, necesită controlul atent al umidității solului și calității lichidului pentru a evita salinizarea sau înfundarea porilor.
Ce dispozitive se utilizează pentru irigarea artificială
Să analizăm ce dispozitive se utilizează pentru irigarea artificială a câmpurilor:
- stații de pompare pentru captarea și furnizarea apei;
- conducte magistrale, de distribuție;
- armături de închidere-reglare (valve, robinete, clapete);
- sisteme de filtrare;
- mașini de aspersiune, aparate;
- benzi de picurare, picurătoare;
- senzori de umiditate a solului și stații meteorologice;
- automatizare pentru controlul udării.
Alegerea tehnicii specifice de irigare depinde de dimensiunile și configurația câmpurilor, tipul solurilor, particularitățile reliefului, culturile cultivate, disponibilitatea și calitatea resurselor de apă, posibilitățile financiare ale gospodăriei etc. În orice caz, sistemul de irigare trebuie să fie fiabil, eficient și convenabil în exploatare.
Mașinile moderne de aspersiune pentru irigare sunt agregate circulare, frontale, cu tambur de furtun. Acestea permit umezirea uniformă a suprafețelor mari cu cheltuieli minime de muncă. Sunt echipate cu duze reglabile pentru controlul intensității precipitațiilor, control computerizat și sisteme de înfășurare a furtunurilor.
Citiți și: Agricultura de precizie în Ucraina: definiție și perspective
Normele de irigare
După ce am înțeles ce este irigarea terenurilor, merită să determinăm normele de aprovizionare cu apă – cantitatea de lichid în metri cubi care trebuie furnizată pe 1 hectar de suprafață la o udare pentru a asigura umiditatea optimă a stratului de sol cu rădăcini. Aceasta depinde de mulți factori:
- capacitatea de umiditate și proprietățile hidro-fizice ale pământului;
- adâncimea de așezare a rădăcinilor și faza de dezvoltare a culturii;
- condițiile meteorologice (temperatura, umiditatea aerului, precipitațiile);
- metoda și tehnica de udare.
Se disting norma de udare unică pentru o irigare și norma totală de irigare pentru întregul sezon. Pentru determinarea precisă a acestora se utilizează formule și metodici. În medie, normele de udare sunt:
- pentru irigarea de suprafață – 600-1200 m³/ha;
- pentru aspersiune – 300-800 m³/ha;
- pentru picurare – 50-200 m³/ha.
Udarea excesivă duce la spălarea substanțelor nutritive, compactarea pământului, mlaștinirea și salinizarea acestuia. De aceea este atât de important să se respecte normele optime.
Determinarea precisă a normelor de aprovizionare cu apă este facilitată de metodele moderne de control al umidității solului – tensiometria și ETC. Tensiometrele furnizează date despre presiunea de aspirație a apei de către pământ, pe baza căreia se pot stabili termenele de irigare. Metoda ETC permite calcularea evaporării și transpirației pe baza temperaturii și umidității aerului, precum și determinarea normei de udare.
Calitatea apei pentru irigare
Pe lângă cantitatea de apă, calitatea acesteia are o mare importanță. Lichidul de udare trebuie să corespundă anumitor cerințe privind compoziția chimică, conținutul de săruri și impurități. Utilizarea apei de calitate nesatisfăcătoare deteriorează proprietățile solului, dăunează plantelor și tehnicii de irigare.
Principalii indicatori ai calității lichidului:
- mineralizarea totală (până la 1 g/l);
- indicatorul de hidrogen pH (6,5-8);
- conținutul de săruri toxice (cloruri, sulfați, carbonați);
- prezența substanțelor în suspensie și algelor;
- indicatori sanitaro-igienici.
Pentru evaluarea calității apei pentru irigare se efectuează analiza de laborator înainte de începerea sezonului de udare, precum și periodic pe parcursul acestuia. La nevoie, apa poate fi îmbunătățită și condiționată.
Cerințe deosebit de stricte se impun pentru apa destinată aprovizionării prin picurare. Aceasta trebuie să treacă prin curățare atentă de impuritățile mecanice, sărurile de duritate, microorganismele, pentru a preveni înfundarea picurătoarelor. Pentru aceasta se aplică sisteme cu filtre cu plasă, cu disc și hidrociclone. Pentru îmbunătățirea calității lichidului, acesta este supus și decantării, coagulării, clorinării.
Consecințele irigării excessive
Udarea excesivă poate avea consecințe negative pentru pământ și plante:
- spălarea azotului, potasiului, altor substanțe nutritive din sol;
- deteriorarea aerației, compactarea pământului;
- ridicarea nivelului apelor subterane, mlaștinirea;
- salinizarea, solonizarea pământului;
- perturbarea dezvoltării sistemului radicular al plantelor;
- crearea condițiilor favorabile pentru apariția bolilor.
Aceste probleme pot fi evitate respectând regimurile fundamentate științific, controlând umiditatea solului, calitatea lichidului de udare, starea plantelor. Aprovizionarea excesivă cu apă nu este mai puțin dăunătoare decât lipsa acesteia.
Cel mai adesea, ceea ce provoacă irigarea excesivă este determinarea incorectă a normelor de udare și irigare, imperfecțiunea tehnicii de irigare, absența controlului corespunzător asupra consumului de lichid. Pentru a evita supraîmpregnarea, trebuie să ne orientăm după datele despre umiditatea reală a pământului, obținute, de exemplu, cu ajutorul tensiometrelor. Udările trebuie efectuate la deficitul de umiditate de 60-80% din CC în perioadele critice de creștere a plantelor.
Optimizarea regimului de irigare
Prin urmare, am înțeles ce este irigarea. Dar este important și să o facem cât mai eficientă și economică. Pentru aceasta este necesar:
- să se determine corect termenele și normele de udare în funcție de fazele de dezvoltare ale culturilor, condițiile meteorologice, umiditatea și proprietățile solului;
- să se utilizeze metode moderne de control – tensiometre, senzori, monitorizare prin satelit;
- să se aplice metode de economisire a apei, cum ar fi picurarea;
- să se automatizeze procesul de udare cu ajutorul stațiilor meteorologice, senzorilor, controlerelor programabile;
- să se combine irigația cu fertigația pentru a utiliza mai eficient lichidul și îngrășămintele;
- să se combată pierderile de apă prin evaporare sau scurgere necontrolată;
- să se aplice măsuri agrotehnice de acumulare și conservare a umidității în sol – reținerea zăpezii, mulcirea, prelucrarea minimă.
Tocmai astfel aprovizionarea cu apă devine un instrument fiabil de intensificare a producției agricole, creșterea sustenabilității acesteia în condițiile schimbărilor climatice.
Serviciul online WEAGRO va ajuta antreprenorii agricoli să achiziționeze tehnică modernă de aspersiune și echipamente pentru irigarea prin picurare. Aceasta deschide noi posibilități de optimizare, economisire de resurse și creștere a randamentului.
Irigarea în Ucraina
Terenurile irigate ocupă aproximativ 5% din toate terenurile agricole ale Ucrainei. Cele mai mari suprafețe de irigare sunt concentrate în regiunile sudice – Herson, Zaporojie, Odesa, Nikolaev. În aceste regiuni aprovizionarea cu apă are o importanță decisivă pentru desfășurarea unei agriculturi stabile în condițiile climatului arid.
Totuși, în anii de independență, sistemele de irigare din Ucraina au suferit un declin din cauza lipsei de fonduri pentru modernizare și exploatare. Multe canale, conducte și stații de pompare se află în stare de avarie sau sunt demontate. Ca rezultat, se udă efectiv mai puțin de jumătate din terenurile irigate disponibile.
În același timp, în ultimii ani crește interesul pentru restabilirea și dezvoltarea irigării în Ucraina. Producătorii agricoli investesc din ce în ce mai des în mașini moderne de aspersiune și sisteme de udare prin picurare, care permit utilizarea eficientă a resurselor de apă, obținerea de recolte mari și stabile. Statul restabilește treptat și finanțarea reconstrucției infrastructurii de irigare.
Contribuie la aceasta și serviciul WEAGRO, care oferă agricultorilor condiții avantajoase de achiziționare a tehnicii de irigare în rate sau cu amânarea plății. Aceasta face investițiile în aprovizionarea cu apă mai accesibile pentru întreprinderile agricole mici și mijlocii.
