Cum să reduceți pierderile de recoltă în timpul recoltării: cele mai frecvente cauze și modalități de evitare

Recoltarea rămâne una dintre cele mai costisitoare etape din ciclul de producție al culturii plantelor. În această perioadă se determină definitiv ce parte din randamentul potențial va putea exploatația să transforme în venit real. Chiar dacă pe parcursul sezonului agricultorul a selectat corect hibrizii, a aplicat la timp îngrășămintele, a protejat culturile și a obținut un potențial ridicat de randament, pierderile de recoltă în timpul recoltării pot reduce semnificativ rezultatul financiar.

Conform estimărilor cercetărilor agronomice, pierderile cumulative ale culturilor de cereale în timpul recoltării pot reprezenta de la 2-3% până la peste 10%, în funcție de condițiile meteorologice, starea tehnicii, termenele de recoltare și nivelul de organizare a lucrărilor. Pentru o exploatație care cultivă grâu de toamnă pe o suprafață de 1.000 ha cu un randament mediu de 7 t/ha, chiar și 3% pierderi înseamnă aproximativ 210 tone de cereale. Dacă prețul mediu este de 9.500 lei pe tonă, veniturile neobținute depășesc 2 milioane lei.

Majoritatea acestor pierderi pot fi controlate. O parte apar din cauza întârzierii recoltării, altele sunt legate de reglarea incorectă a combinei, defecțiuni tehnice sau pregătire insuficientă pentru sezon. Tocmai de aceea exploatațiile moderne acordă din ce în ce mai multă atenție nu doar randamentului, ci și eficienței procesului de recoltare în sine. În acest articol vom examina ce factori influențează cel mai mult pierderile de boabe, cum să le evaluați și ce soluții practice ajută la păstrarea volumului maxim de recoltă.

Deveniți partener

Credit agricol pentru agrobusiness

Ce fel de pierderi de recoltă există în timpul recoltării?

Nu toate pierderile au aceeași natură. Agronomii le împart convențional în două mari grupuri: cantitative și calitative:

1. Pierderile cantitative (biologice) înseamnă că o parte din recoltă nu ajunge deloc în buncărul combinei. Boabele se scutură pe câmp, rămân în spic după treier sau se pierd în timpul funcționării secerătorului.
2. Pierderile calitative (mecanice) de boabe apar atunci când produsul este totuși recoltat, dar calitatea sa comercială se deteriorează. Cauza poate fi sfărâmarea excesivă a boabelor, deteriorări mecanice, contaminare crescută sau reglarea incorectă a sistemelor de curățare.

Ambele tipuri de pierderi influențează direct economia exploatației. De exemplu, dacă un comerciant de cereale reduce prețul de achiziție cu doar 5% din cauza conținutului crescut de boabe sparte sau impurități, la un lot de 2.000 tone și un cost de 9.500 lei/t, exploatația pierde aproape 950.000 lei. Tocmai de aceea controlul calității treierului este la fel de important ca și controlul cantității de recoltă adunată.

Specialiștii consideră că pentru combinele moderne de recoltat cereale, pierderile totale admisibile în timpul funcționării nu trebuie să depășească 1-1,5% din recoltă. Dacă indicatorul se apropie de 2% sau îl depășește, este necesar să căutați cauza și să corectați operativ reglajele tehnicii.

Cele mai frecvente cauze ale pierderilor de recoltă în timpul recoltării

În majoritatea cazurilor, recolta nu se pierde din cauza unui singur factor critic. Mult mai des exploatația se confruntă simultan cu mai multe probleme, fiecare dintre ele părând nesemnificativă separat. Împreună, ele pot duce la pierderea a sute de tone de cereale.

Principalele cauze ale pierderilor de recoltă arată astfel:

• Pierderile de recoltă în timpul recoltării cresc brusc din cauza întârzierii termenelor de recoltare, când boabele încep să se scuture activ sau calitatea lor se deteriorează.
• Reglarea incorectă a combinei: viteza tamburului, spațiile contrabatozei, funcționarea sitelor și ventilatorului influențează direct pierderile în timpul treierului.
• Culcarea culturilor după ploi puternice sau vânt complică funcționarea secerătorului și crește numărul de plante netăiate.
• Scuturarea boabelor din cauza supracoacerii sau condițiilor meteorologice poate adăuga câteva procente de pierderi literalmente în câteva zile.
• Opriri tehnice din cauza defecțiunilor combinelor, secerătoarelor sau tehnicii de transport reduc perioada optimă de recoltare.
• Cantitatea insuficientă de tehnică sau planificarea incorectă a rutelor duc, de asemenea, la întârzieri, în special în exploatațiile mari.

Cercetările arată că cea mai mare parte a pierderilor revine tocmai combinației dintre factorul uman și cauzele tehnice. Chiar și o combină modernă în valoare de câteva sute de mii de euro nu garantează pierderi minime dacă este reglată incorect sau exploatată în condiții necorespunzătoare.

De exemplu, creșterea vitezei de deplasare a combinei cu doar 1,5-2 km/h peste cea optimă poate crește pierderile la secerător cu 0,5-1%, în special în timpul recoltării culturilor culcate sau coapte neuniform.

Cum influențează termenele de recoltare volumul pierderilor?

La planificarea recoltării, agronomii spun adesea că cea mai scumpă zi din sezon este ziua de întârziere. După atingerea coacerii complete, boabele nu mai cresc randamentul. Dimpotrivă, fiecare zi de rămânere a culturii pe câmp crește riscul de scuturare, culcare, afectare de boli și deteriorare a indicatorilor calitativi.

Pentru diferite culturi, perioada critică diferă. Grâul de toamnă, în condiții meteorologice favorabile, poate rămâne pe câmp fără pierderi semnificative aproximativ o săptămână, în timp ce rapița sau orzul de primăvară sunt mult mai sensibile la întârziere. Este suficient un vânt puternic sau câteva zile ploioase pentru ca pierderile să crească brusc.

Conform datelor cercetărilor agronomice, impactul mediu al întârzierii recoltării arată astfel:

La prima vedere, aceste cifre par nesemnificative. Totuși, merită să le traducem în bani reali. Să presupunem că exploatația cultivă grâu de toamnă pe o suprafață de 1.200 ha cu un randament mediu de 7,2 t/ha. Producția brută totală este de 8.640 tone. Dacă din cauza ploilor prelungite sau lipsei de tehnică recoltarea este amânată cu doar 5 zile, iar pierderile zilnice medii sunt de 0,5%, întreprinderea pierde aproximativ 216 tone de cereale. La un preț mediu de piață de 9.800 lei pe tonă, aceasta înseamnă peste 2,1 milioane lei venituri pierdute. Și acestea sunt doar pierderile cantitative directe.

La acestea se adaugă adesea:

• scăderea greutății hectolitrice a boabelor;
• creșterea umidității;
• germinarea boabelor în spic după precipitații;
• creșterea costurilor de uscare;
• deteriorarea clasei produsului.

În final, exploatația vinde simultan un volum mai mic de cereale și primește un preț mai mic pentru fiecare tonă. Tocmai de aceea întreprinderile agricole moderne planifică din ce în ce mai des recoltarea astfel încât suprafața principală să fie recoltată în 7-10 zile după atingerea coacerii optime.

Cum reduce reglarea și întreținerea corectă a tehnicii pierderile?

Chiar dacă termenele de recoltare sunt alese corect, o parte semnificativă a boabelor poate rămâne pe câmp din cauza funcționării incorecte a combinei. Conform estimărilor producătorilor de utilaje agricole, până la 60% din toate pierderile tehnologice apar tocmai din cauza reglajelor incorecte, nu din cauza construcției mașinii.

Cel mai mare impact îl au câțiva parametri:

• viteza de deplasare a combinei;
• frecvența de rotație a tamburului de treier sau rotorului;
• spațiul dintre tambur și contrabatoză;
• reglarea sitelor;
• viteza ventilatorului de curățare;
• înălțimea de tăiere a secerătorului;
• viteza de funcționare a motoarului.

De exemplu, turațiile prea mari ale tamburului cresc cantitatea de boabe sparte. Dacă turațiile, dimpotrivă, sunt insuficiente, o parte din spice trec prin sistem netreiate.

Nu mai puțin importantă este viteza de deplasare. Dorința de a termina mai repede recoltarea duce uneori la rezultatul opus. Dacă combina se deplasează mai repede decât permit condițiile câmpului, secerătorul începe să funcționeze mai puțin eficient, crește sarcina pe sistemul de curățare, iar pierderile de boabe în urma combinei pot crește de câteva ori.

Să analizăm un exemplu. Exploatația recoltează porumb cu un randament de 10 t/ha pe o suprafață de 800 ha. Cu reglare optimă, pierderile sunt de 1%. Din cauza reglării incorecte, acestea cresc la 2,5%. Diferența pare mică – doar 1,5 puncte procentuale.

Totuși, în realitate aceasta înseamnă:

• 120 tone de boabe;
• sau peste 900.000 lei la un preț de 7.500 lei pe tonă.

Tocmai de aceea mecanizatorii experimentați verifică regulat pierderile direct pe câmp. După trecerea combinei, ei evaluează cantitatea de boabe rămasă pe suprafața solului, analizează calitatea treierului și, dacă este necesar, corectează reglajele chiar în timpul lucrului.

Combinele moderne sunt din ce în ce mai des echipate cu senzori de pierderi, sisteme automate de reglare și telematică. Astfel de soluții ajută la modificarea operativă a parametrilor de funcționare în funcție de umiditatea boabelor, randament sau starea culturilor. Conform rezultatelor testelor de câmp, utilizarea sistemelor automate de optimizare permite reducerea pierderilor tehnologice cu încă 0,3-0,8%, ceea ce pentru exploatațiile mari înseamnă zeci sau chiar sute de tone de cereale suplimentar păstrate pe sezon.

Pregătirea pentru recoltare și lucrările post-recoltare depinde nu doar de starea tehnică a exploatației, ci și de accesul la timp la resurse de calitate. Tocmai de aceea producătorii de tehnică, piese de schimb, îngrășăminte, semințe și alte produse agricole folosesc din ce în ce mai activ platforme digitale pentru colaborarea cu producătorii agricoli. Acest lucru simplifică interacțiunea dintre furnizor și exploatație, reduce timpul de încheiere a contractelor și face achizițiile sezoniere mai previzibile.

Cumpărați acum, plătiți mai târziu

Plata în rate agricole pentru producătorul agricol

De ce pregătirea tehnicii pentru recoltare începe cu mult înainte de ieșirea pe câmp?

Agricultorii experimentați cunosc o regulă simplă: majoritatea defecțiunilor combinelor nu apar din cauza uzurii pieselor în timpul recoltării, ci din cauza pregătirii insuficiente a tehnicii în extrasezon. Tocmai de aceea întreținerea tehnică după finalizarea sezonului anterior sau cu câteva luni înainte de începerea celui nou permite evitarea reparațiilor de urgență costisitoare în cel mai responsabil moment.

Conform datelor producătorilor de utilaje agricole, până la 70% din defecțiunile sezoniere pot fi identificate în timpul inspecției tehnice planificate. Înlocuirea unui rulment, curea sau segment de cuțit în atelier durează câteva ore. Dacă însă o astfel de piesă se defectează direct în timpul recoltării, exploatația poate pierde una sau mai multe zile lucrătoare.

Pentru o întreprindere mare, chiar și o zi de oprire are un preț simțit. De exemplu, o combină cu o productivitate de 28 tone de cereale pe oră, într-o zi lucrătoare de 10 ore, recoltează aproximativ 280 tone de recoltă. Dacă din cauza unei defecțiuni tehnica stă două zile, exploatația amână recoltarea a aproape 560 tone de cereale. Pe vreme favorabilă, aceasta este doar o deplasare a graficului. Dacă însă în această perioadă vin ploi sau se intensifică vântul, pierderile efective pot reprezenta încă câteva procente din recoltă.

Pregătirea tehnicii pentru recoltare trebuie să includă nu doar schimbarea uleiului sau verificarea motorului. Nu mai puțin important este să evaluați starea tuturor nodurilor care influențează direct calitatea treierului și productivitatea mașinii.

Înainte de începerea sezonului se recomandă verificarea:

• aparatului de tăiere al secerătorului;
• melcului și mecanismului cu degete;
• transportoarelor camerei înclinate;
• tamburului de treier sau rotorului;
• contrabatozei;
• sitelor;
• ventilatorului de curățare;
• elevatoarelor de boabe;
• curelelor, lanțurilor și rulmenților;
• sistemului hidraulic;
• senzorilor de pierderi de boabe și electronicii.

Agronomii recomandă acordarea unei atenții deosebite tocmai pieselor consumabile. Costul lor este relativ mic, însă tocmai ele devin cel mai adesea cauza opririi neplanificate pe câmp.

Utilizarea pieselor de schimb originale are, de asemenea, o justificare economică. Analogii ieftini pot costa cu 20-30% mai puțin, însă resursa lor este adesea de două ori mai mică. Dacă o astfel de piesă se defectează în timpul recoltării, exploatația plătește nu doar reparația repetată, ci și oprirea forțată a tehnicii.

Tocmai de aceea cheltuielile pentru service sunt din ce în ce mai des privite ca un element al planificării financiare. Multe întreprinderi formează un buget separat pentru întreținerea tehnică în extrasezon încă din iarnă sau primăvară. O astfel de abordare permite distribuirea uniformă a cheltuielilor pe parcursul anului și evitarea situației în care o reparație costisitoare trebuie efectuată în plină recoltare.

Planificarea întreținerii post-recoltare se simplifică semnificativ atunci când toate resursele necesare sunt disponibile într-un singur loc. Prin platforme agricole digitale, inclusiv WEAGRO Market, exploatațiile pot selecta în avans piese de schimb, materiale de lubrifiere, îngrășăminte, semințe și alte produse necesare pentru pregătirea următoarei etape a lucrărilor de câmp. O astfel de abordare ajută la evitarea deficitului de poziții populare în sezon, reduce timpul de căutare a furnizorilor și permite o mai bună planificare a bugetului achizițiilor viitoare.

Cum influențează pierderile de recoltă rezultatul financiar al exploatației?

Pentru majoritatea întreprinderilor, recolta se măsoară în tone. Pentru proprietarul exploatației este mult mai importantă o altă întrebare: câți bani au rămas pe câmp. Chiar și o creștere nesemnificativă a pierderilor se transformă rapid în sume financiare substanțiale.

Să analizăm un exemplu. Exploatația cultivă grâu de toamnă pe o suprafață de 2.500 ha. Randamentul mediu este de 6,8 t/ha. Producția brută este egală cu:

2.500 × 6,8 = 17.000 tone de cereale.

Să presupunem că, din cauza reglării incorecte a combinelor și întârzierii termenelor de recoltare, pierderile totale au crescut cu doar 2%. În realitate, aceasta înseamnă:

340 tone de cereale care nu au ajuns la elevator.

Dacă prețul mediu de vânzare este de 9.200 lei pe tonă, exploatația pierde peste 3,1 milioane lei venituri.

Și acum să comparăm această sumă cu cheltuielile potențiale pentru pregătire.

Chiar și pregătirea complexă a tehnicii costă adesea de 3-5 ori mai puțin decât pierderile din cele două procente suplimentare de cereale. Tocmai de aceea întreprinderile agricole moderne evaluează pregătirea pentru recoltare ca o investiție, nu ca cheltuieli sezoniere. Scopul său principal nu constă doar în menținerea capacității de funcționare a tehnicii, ci și în păstrarea cantității maxime de recoltă care a fost deja cultivată.

Din ce în ce mai multe exploatații folosesc, de asemenea, instrumente digitale pentru planificarea achizițiilor de piese de schimb, lucrări de service și controlul stării tehnice a mașinilor. Acest lucru ajută la evitarea reparațiilor de urgență, formarea la timp a bugetului pentru întreținerea tehnicii și menținerea unei pregătiri ridicate a mașinilor pentru cea mai responsabilă perioadă a sezonului.

Lista de verificare: cum să vă pregătiți pentru recoltare și să minimizați pierderile de recoltă

Desfășurarea cu succes a recoltării începe cu mult înainte de ieșirea combinelor pe câmp. Cele mai eficiente exploatații lucrează după un plan clar: pregătire tehnică, verificarea personalului, analiza pregătirii câmpurilor și controlul logisticii. O astfel de abordare permite evitarea situațiilor în care, în cea mai intensă perioadă a sezonului, trebuie să reparați urgent tehnica, să căutați piese de schimb sau să modificați graficul de recoltare.

Conform estimărilor consultanților agricoli internaționali, planificarea sistematică a lucrărilor de câmp permite reducerea pierderilor tehnologice totale de cereale cu 20-40% comparativ cu exploatațiile care lucrează fără un algoritm clar de pregătire. Aceasta nu înseamnă creșterea randamentului. Este vorba despre păstrarea produsului care a fost deja cultivat.

Înainte de începerea recoltării, merită parcursă următoarea listă de verificare:

1. Pierderile de recoltă în timpul recoltării evaluați-le încă înainte de începerea recoltării: determinați culturile unde riscul de scuturare sau culcare este cel mai mare și formați prioritatea câmpurilor.
2. Verificați starea tehnică a tuturor combinelor, secerătoarelor, încărcătoarelor și tehnicii de transport. Acordați o atenție deosebită nodurilor care funcționează sub cea mai mare sarcină.
3. Efectuați reglarea de control a combinelor pentru fiecare cultură separat. Pentru grâu, rapiță, porumb sau floarea-soarelui, parametrii de treier diferă semnificativ.
4. Pregătiți un stoc de piese cele mai necesare: curele, rulmenți, segmente de cuțit, degete de motor, filtre, materiale de lubrifiere și componente consumabile.
5. Verificați pregătirea uscătoarelor de cereale, depozitelor, echipamentului de elevator și transportului. Chiar dacă combina funcționează impecabil, întârzierea evacuării cerealelor din câmp reduce productivitatea generală.
6. Efectuați instruirea mecanizatorilor. Erorile operatorului costă adesea mai mult decât defecțiunile tehnice. Modificarea vitezei de deplasare, înălțimii de tăiere sau reglajelor de curățare poate crește instantaneu pierderile.
7. Întocmiți un grafic de funcționare a tehnicii și un plan de rezervă în caz de defecțiuni sau schimbare bruscă a condițiilor meteorologice.
8. Dacă exploatația folosește telematică sau sisteme de monitorizare, configurați controlul productivității, consumului de combustibil și indicatorilor de pierderi de boabe în timp real.

Practica arată că majoritatea exploatațiilor care execută sistematic acești pași trec prin recoltare mult mai stabil. Ele se confruntă mai rar cu reparații de urgență, folosesc mai bine parcul tehnic și pierd mai puțin timp pe probleme organizatorice.

În agricultura modernă, profitabilitatea nu depinde doar de randament. La fel de important este ce parte din producția cultivată poate exploatația să valorifice efectiv. Chiar și câteva procente de pierderi suplimentare înseamnă zeci sau sute de tone de cereale care rămân pe câmp, iar pentru întreprinderile mari aceasta reprezintă deja milioane de grivne în venituri neîncasate.

Principalii factori rămân termenele oportune de recoltare, reglarea corectă a combinelor, starea tehnică funcțională a mașinilor și planificarea de calitate a lucrărilor. În majoritatea cazurilor, acești factori sunt complet controlați de către exploatație. Investițiile în întreținerea preventivă a tehnicii, formarea personalului și achiziționarea planificată de piese de schimb se amortizează aproape întotdeauna în decursul unui singur sezon.

O altă concluzie importantă se referă la planificarea cheltuielilor. Pregătirea tehnicii pentru seceriș nu trebuie să înceapă cu câteva zile înainte de ieșirea în câmp. Este mult mai eficient să se formeze bugetul pentru service, reparații și modernizarea parcului tehnic din timp. Acest lucru permite evitarea achizițiilor de urgență, distribuirea uniformă a sarcinii financiare și asigurarea pregătirii maxime a tehnicii pentru cea mai responsabilă perioadă a anului.

Agrobusiness-ul modern trece din ce în ce mai activ la modelul digital de gestionare a resurselor. Ecosistemul de soluții financiare integrate pentru agrobusiness WEAGRO combină servicii online de plată în rate agricolă, plată a facturilor și amânare a plăților; WEAGROMARKET – marketplace pentru agrobusiness, unde totul poate fi achiziționat în rate; WEAGROBANK – serviciu digital pentru agricultori, care extinde accesul fermierilor la produse financiare. O astfel de abordare complexă permite acordarea mai multei atenții agrotehnologiilor și consumarea mai puțin timp pentru procesele organizaționale.