Costul de producție este unul dintre cei mai importanți indicatori economici, care reflectă eficiența activității întreprinderii și influențează profitabilitatea acesteia. De corectitudinea calculului său depinde formarea prețurilor, rentabilitatea producției, competitivitatea produsului pe piață. În acest articol vom examina în detaliu ce este costul de producție, cum să îl calculăm și ce tipuri există.
Ce este costul de producție
Costul de producție este suma tuturor cheltuielilor întreprinderii legate de producția și comercializarea unui anumit tip de produs. Acesta arată cât costă întreprinderea fabricarea unei unități de produs și include costul materiilor prime, materialelor, combustibilului, energiei, salariile angajaților, contribuțiile pentru măsuri sociale, amortizarea activelor fixe, alte cheltuieli directe și indirecte, fără de care procesul de producție este imposibil.
Mai simplu spus, costul de producție este prețul pe care îl plătește întreprinderea pentru crearea produsului său. De aceea acest indicator este esențial în analiza eficienței activității economice. Cu cât este mai mic prețul de bază, cu atât mai mare profit obține întreprinderea din fiecare unitate de produs.
Calculul costului de producție se efectuează pe baza datelor din contabilitatea financiară privind cheltuielile de producție. Acest proces se numește calculație, iar rezultatul său este calculația — documentul în care se reflectă structura cheltuielilor și distribuirea acestora între diferitele tipuri de produse.
Citiți de asemenea: Rentabilitatea produselor: ce este și cum se calculează indicatorul
Cum să calculați costul de producție
Înainte de a examina metodologia de calcul a costului de producție, să clarificăm pentru ce este necesar să facem acest lucru.
Pentru ce să determinăm costul de producție
Analiza regulată a indicatorilor costului de producție permite:
- planificarea volumelor de producție și vânzări;
- determinarea prețului optim al produsului;
- evaluarea rentabilității anumitor tipuri de produse;
- controlul și optimizarea cheltuielilor;
- luarea deciziilor manageriale fundamentate privind dezvoltarea afacerii.
Adică calculul nu este doar o procedură contabilă, ci un instrument important de management al întreprinderii.
Ce cheltuieli sunt luate în considerare în calculul costului de producție
Pentru determinarea corectă a indicatorilor costului de producție trebuie să luăm în considerare toate cheltuielile legate de producția și comercializarea acesteia. Acestea pot fi împărțite în mai multe grupuri:
- Cheltuieli materiale directe — costul materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, componentelor care sunt utilizate direct pentru fabricarea produselor și pot fi atribuite direct costului acestora.
- Cheltuieli directe cu salariile — salariile muncitorilor care sunt direct implicați în producție, cu contribuțiile (CAS).
- Alte cheltuieli directe — cele care pot fi atribuite direct prețului de bază al unui anumit tip de produs (de exemplu, amortizarea echipamentelor de producție care sunt utilizate pentru fabricarea exact acestui produs).
- Cheltuieli generale de producție — cheltuieli indirecte legate de organizarea și managementul producției (de exemplu, salariile personalului managerial din secție, amortizarea și întreținerea clădirilor secției, cheltuielile pentru protecția muncii, cheltuielile de transport etc.).
Cheltuielile generale de producție la rândul lor se împart în:
- variabile generale de producție — cele care se modifică direct proporțional cu schimbarea volumului de producție (de exemplu, cheltuielile pentru energia tehnologică și combustibil);
- fixe generale de producție — cele care rămân neschimbate (sau aproape neschimbate) la modificarea volumului de producție (de exemplu, cheltuielile pentru încălzirea și iluminarea încăperilor secției).
Citiți de asemenea: Planul de afaceri în sectorul agricol: ce este și cum să îl întocmiți
Costul de producție: formula
Formula costului pe unitate de produs:
C = Z / X
unde:
- C — indicatorul costului de producție pe unitate;
- Z — cheltuielile totale de obținere și comercializare a produsului pe perioadă;
- X — numărul de unități de produs fabricate pe perioadă.
Conform acestei formule a costului de producție vom determina prețul de bază pe un exemplu concret.
Calculul costului de producție: exemplu
Să presupunem că o gospodărie agricolă cultivă grâu pe o suprafață de 500 ha. Pe sezon întreprinderea a suportat următoarele cheltuieli:
- semințe, îngrășăminte, combustibil — 1.500.000 lei;
- salariile cu contribuțiile — 700.000 lei;
- amortizarea tehnicii agricole — 300.000 lei;
- închirierea parcelelor de teren — 1.000.000 lei;
- alte cheltuieli directe — 200.000 lei;
- cheltuieli generale de producție — 500.000 lei.
Recolta brută de grâu a fost de 2.500 tone.
Prin urmare, costul de producție este:
C = (1.500.000 + 700.000 + 300.000 + 1.000.000 + 200.000 + 500.000) / 2.500 = 1.680 lei.
Pe exemplul calculului costului de producție am determinat că pentru obținerea unei tone de grâu întreprinderea a cheltuit în medie 1.680 lei. Această informație permite conducerii gospodăriei să evalueze eficiența afacerii, să determine prețul optim de comercializare, să planifice măsuri pentru reducerea cheltuielilor.
Serviciul nostru online WEAGRO oferă fermierilor posibilitatea de a achiziționa produsele și serviciile necesare pentru activitatea lor în rate fără cheltuieli suplimentare. Acest lucru permite agricultorilor să gestioneze mai eficient mijloacele circulante, fără să le distragă din procesul de producție, și în rezultat să optimizeze prețul de bază. Deoarece asigurarea la timp a întreprinderii agricole cu semințe de calitate, îngrășăminte, combustibil, mijloace de protecție a plantelor influențează direct productivitatea, recolta brută și, prin urmare, costul de producție în sectorul vegetal.
Tipuri de cost de producție
În procesul de calculație se utilizează diferite tipuri de cost de producție, fiecare având destinația și metodologia sa de calcul.
Costul de producție
Include cheltuielile materiale directe, salariile directe, alte cheltuieli directe, precum și cheltuielile generale de producție distribuite. Acest tip reflectă cheltuielile întreprinderii direct la crearea produsului.
Costul produselor comercializate
Se compune din costul de producție al produsului care a fost comercializat în perioada de raportare, cheltuielile fixe generale de producție nedistribuite și cheltuielile de producție supranormative. În esență, acestea sunt cheltuielile întreprinderii pentru produsele care și-au găsit cumpărătorul și generează venituri.
Planificat
Se calculează ținând cont de normele progresive de cheltuieli pentru materiale, muncă, resurse energetice etc. Se utilizează pentru întocmirea calculațiilor planificate, determinarea prețului planificat.
Normativ
Se calculează de asemenea ținând cont de normele de cheltuieli, dar acestea sunt curente, adică sunt revizuite și precizate regulat ținând cont de condițiile reale de producție. Se aplică pentru controlul operativ al cheltuielilor și identificarea abaterilor de la norme.
Real (de raportare)
Costul real de producție este reflectarea cheltuielilor reale ale întreprinderii pentru producția și comercializarea produsului în perioada de raportare. Se determină pe baza datelor din contabilitatea financiară și constituie baza pentru analiza eficienței activității întreprinderii.
Provizoriu
Cost aproximativ, care se calculează pe baza cheltuielilor reale din perioadele anterioare ținând cont de schimbările așteptate în condițiile de producție. Se utilizează pentru determinarea prețurilor de vânzare pentru produsele noi, când încă nu există date exacte despre cheltuielile reale.
De deviz
Se calculează din devizele (calculațiile) cheltuielilor pentru producerea produselor individuale sau executarea unui anumit volum de lucrări. Se aplică în producția individuală și în serii mici, precum și la executarea comenzilor unice.
Tehnologic
Include doar cheltuielile direct legate de procesul tehnologic de fabricare a produsului (materii prime, materiale, energie tehnologică, salariile muncitorilor de producție). Se utilizează pentru analiza eficienței tehnologiei de producție și căutarea rezervelor de reducere a cheltuielilor.
De secție
Se compune din costul tehnologic și cheltuielile pentru întreținerea și exploatarea mașinilor și echipamentelor. Reflectă cheltuielile unei subdiviziuni de producție separate (secție) și servește pentru controlul și planificarea activității acesteia.
Costul de producție al produselor comerciale
Include costul de producție al produselor finite destinate comercializării către terți și prețul de bază al serviciilor și lucrărilor de natură industrială pentru alte întreprinderi și organizații.
Costul complet
Se compune din costul de producție, cheltuielile administrative, cheltuielile de comercializare și alte cheltuieli operaționale. Reflectă toți indicatorii întreprinderii legați de producție și comercializare și se utilizează pentru determinarea rezultatului financiar al activității.
Fiecare întreprindere alege esența și tipurile de cost de producție care corespund cel mai bine specificului activității sale și nevoilor de management. Principalul este să se asigure o metodologie unitară de calcule și reflectarea corectă a cheltuielilor conform standardelor de contabilitate financiară.
Modalități de reducere a costului de producție
Obținerea unui preț de bază minim este o sarcină complexă care necesită eforturile tuturor subdiviziunilor întreprinderii. Principalele modalități de reducere a costului de producție sunt:
- Creșterea nivelului tehnic al producției prin implementarea echipamentelor noi, mai productive, automatizarea, mecanizarea proceselor de producție, utilizarea tehnologiilor și materialelor progresive.
- Perfecționarea organizării producției și muncii prin optimizarea structurii de producție, specializarea și cooperarea, reducerea duratei ciclului de producție, implementarea organizării științifice a muncii, utilizarea rațională a timpului de lucru.
- Creșterea volumului de producție, care duce la reducerea cheltuielilor condițional-fixe pe unitatea de produs (efectul de scară). Însă în acest caz este important să se asigure cererea corespunzătoare pentru produse și să nu se permită suprastocarea.
- Reducerea intensității materiale a produsului prin utilizarea rațională a materiilor prime și materialelor, implementarea tehnologiilor de economisire a resurselor, înlocuirea materialelor scumpe cu altele mai ieftine fără pierderea calității, utilizarea deșeurilor de producție.
- Creșterea calității produsului, care permite comercializarea acestuia la prețuri mai mari, reducerea cheltuielilor pentru corectarea defectelor.
- Reducerea cheltuielilor administrative și de comercializare prin perfecționarea sistemului de management, automatizarea circulației documentelor, optimizarea canalelor de comercializare, reducerea cheltuielilor de transport și publicitate.
- Utilizarea resurselor secundare și a deșeurilor de producție, care permite obținerea de produse suplimentare cu cheltuieli minime, reducerea cheltuielilor de eliminare a deșeurilor.
- Reducerea cheltuielilor pentru resurse energetice prin implementarea tehnologiilor de economisire a energiei, utilizarea surselor alternative de energie, optimizarea consumului de energie, reducerea pierderilor de energie în rețele.
- Optimizarea proceselor logistice, care include alegerea canalelor optime de aprovizionare cu materii prime, comercializarea produselor finite, reducerea cheltuielilor de transport, reducerea cheltuielilor de depozitare și păstrare a stocurilor.
Citiți și: Tehnologii de economisire a energiei și resurselor în agricultură
Desigur, nu toate aceste direcții sunt la fel de relevante pentru fiecare întreprindere. Alegerea indicatorilor prioritari ai costului de producție depinde de specificul industriei, amploarea producției, posibilitățile financiare, alți factori. Dar în orice caz, activitatea de reducere a costului de producție trebuie să fie sistemică, consecventă, să se bazeze pe o analiză profundă a structurii cheltuielilor și a factorilor care influențează.
Unul dintre instrumentele unei astfel de analize este analiza factorială a abaterilor costului real de producție de la cel planificat sau de bază. Aceasta permite determinarea datorită căror factori (schimbarea volumului de producție, prețurile resurselor, normele de cheltuieli etc.) a avut loc abaterea și evaluarea influenței fiecărui factor. Rezultatele analizei factoriale sunt utilizate pentru corectarea planurilor, normativelor, luarea deciziilor manageriale privind reducerea costului de producție.
Reducerea costului de producție este o sarcină complexă care necesită o abordare sistemică, o analiză profundă a cheltuielilor, aplicarea metodelor moderne de management și implicarea tuturor subdiviziunilor întreprinderii. Rezolvarea cu succes a acesteia permite creșterea competitivității, mărirea profitului, asigurarea dezvoltării durabile a afacerii.
Concluzie
Costul de producție este un indicator cheie al eficienței producției. Calculul său este necesar pentru planificare, formarea prețurilor, controlul cheltuielilor. Înțelegerea structurii costului de producție, a factorilor suplimentari care influențează, permite luarea deciziilor manageriale fundamentate, creșterea rentabilității afacerii.
Serviciul nostru online WEAGRO oferă furnizorilor posibilitatea de a crește volumele de vânzări, de a atrage clienți noi, de a spori loialitatea fermierilor prin vânzarea produselor și serviciilor cu amânarea plății. În acest caz furnizorul primește plata imediat, iar toate riscurile le preia WEAGRO.
