Fermierii sunt obișnuiți să măsoare recolta în tone, dar astăzi a apărut un alt indicator – tonele de CO₂ care nu doar pot fi stocate în sol, ci și vândute.
Pentru fermierul ucrainean, creditele de carbon reprezintă încă o oportunitate de a obține venit din ceea ce face zilnic: lucrează pământul, cultivă recolte, păstrează fertilitatea solului.
Ideea este simplă – să demonstreze că ferma reține efectiv carbonul în sol. Și să facă acest lucru astfel încât datele să poată fi verificate conform standardelor internaționale.
Dar înainte de a începe, este important să înțelegem cum acumulează solul carbonul și de ce unele tehnologii facilitează acest lucru, iar altele, dimpotrivă, duc la pierderi.
Cum să adăugați carbon în sol
Cea mai simplă cale este să lăsați mai multe resturi organice pe câmp. Fiecare tulpină, fiecare rădăcină care se descompune natural îmbogățește treptat solul cu carbon organic.
Culturile de acoperire sunt un alt instrument eficient. Acestea rețin carbonul între sezoanele principale, protejează solul de supraîncălzire și eroziune, iar după cosire se transformă în îngrășământ natural.
De asemenea, un element important al agriculturii cu carbon este utilizarea îngrășămintelor organice. Gunoiul de grajd, compostul sau resturile culturilor anterioare returnează în sol carbonul care a ieșit odată cu recolta. Spre deosebire de îngrășămintele minerale, materia organică hrănește nu doar plantele, ci și microorganismele care formează structura solului și ajută la reținerea carbonului într-o formă stabilă.
Funcționează bine și rotația planificată a culturilor. Când după culturile cu sistem radicular profund se seamănă plante care lasă o biomasă mare, balanța carbonului din sol crește constant.
Cum să nu pierdeți carbonul acumulat
Dar chiar dacă solul acumulează carbon ani de zile, îl poate pierde într-un singur sezon. Să înțelegem de ce se întâmplă acest lucru.
Plantele, în timpul fotosintezei, absorb dioxidul de carbon din aer și îl transformă în carbon organic. O parte din acest carbon rămâne sub formă de resturi de rădăcini și trece treptat în sol. Astfel se formează materia organică de care depinde fertilitatea.
Aratul profund perturbă acest sistem. În timpul răsturnării stratului, carbonul din straturile inferioare ajunge la suprafață, unde se combină cu oxigenul și se transformă din nou în CO₂. Ceea ce ar fi putut rămâne în sol ani de zile se evaporă pur și simplu în atmosferă.
Ciclul de viață al carbonului organic în sol
De aceea tehnologiile moderne care reduc intensitatea lucrării solului sau renunță complet la arat (No-till) permit reținerea mai multor cantități de carbon în sol și îmbunătățesc structura acestuia.
Mecanismul este simplu: mai puține pierderi – mai mult carbon în sol. Acum să vedem cum se pune acest lucru în practică.
Cu ce să înceapă un fermier
Mai departe totul depinde de pregătire: ce date să colectați, ce schimbări să înregistrați și cum să arătați rezultatul. Dar ar trebui să începeți nu cu hârtiile, ci cu câmpul.
Pasul 1. Înțelegeți ce tehnologii folosiți deja și ce se poate schimba pentru ca solul să rețină mai mult carbon.
Dacă în ferma dumneavoastră se folosește încă schema tradițională de cultivare cu arat, cu multe treceri ale utilajelor și îngrășăminte, de aici puteți începe schimbările. Este un bun punct de plecare, deoarece aratul profund duce la pierderea majorității carbonului.
Apoi ar trebui să determinați ce practici noi puteți adăuga pentru ca solul să înceapă să acumuleze mai mult carbon. Acestea pot fi culturi de acoperire, rotația planificată a culturilor, lăsarea resturilor organice sau trecerea treptată la lucrarea minimă a solului.
Tocmai în contrastul dintre abordările vechi și noi se înregistrează efectul care devine apoi baza pentru creditele de carbon.
Uneori sunt suficiente schimbări mici: reducerea numărului de treceri ale utilajelor, nelăsarea miriștii după recoltare sau păstrarea unei părți din resturi la suprafață, pentru a vedea primele rezultate după un an sau doi.
Pasul 2. Alegeți câmpurile pentru participarea la proiect
Cel mai bine este să începeți cu câteva câmpuri unde este mai ușor să controlați schimbările și să înregistrați datele. Acestea pot fi parcele care sunt cele mai convenabile pentru trecerea la lucrarea minimă sau semănatul culturilor de acoperire. În fiecare an, portofoliul de câmpuri poate fi extins.
Această abordare vă permite să verificați cum funcționează tehnologiile în condițiile dumneavoastră specifice și, în același timp, nu creează o presiune suplimentară asupra procesului de producție.
Este important de reținut că nu orice câmp poate fi inclus într-un proiect de carbon.
Conform cerințelor standardelor internaționale (în special Verra VCS, metodologia VM0042 – Improved Agricultural Land Management), parcelele trebuie să îndeplinească mai multe criterii de bază:
- Utilizarea permanentă a terenului. Tipul de teren nu s-a schimbat cel puțin în ultimii zece ani – câmpul nu a fost transformat din pășune sau pădure în teren arabil.
- Drept de utilizare confirmat. Pentru fiecare parcelă trebuie să existe documente: extras de proprietate sau contract de arendă.
- Istoric cunoscut al cultivării. Sunt necesare date de bază pentru minimum trei ani anteriori, dar obligatoriu pentru un ciclu complet de rotație a culturilor.
- Absența defrișării teritoriilor naturale. Proiectul nu poate include parcele unde ecosistemele naturale au fost distruse în ultimii zece ani.
- Posibilitatea efectuării măsurătorilor. Pe câmp trebuie să fie asigurat accesul pentru prelevarea probelor de sol pentru a confirma cantitatea de carbon acumulat.
- Absența contabilizării duble. Aceeași parcelă nu poate participa simultan la mai multe proiecte de carbon sau ecologice.
Pasul 3. Pregătiți datele de bază despre câmpuri
Este necesar să colectați toate informațiile care vor arăta exact cum a funcționat ferma anterior.
Aceste date vor deveni un „punct de referință” pentru comparație, deoarece creditele de carbon sunt acordate nu doar pentru practici noi, ci și pentru o schimbare în modul de cultivare.
În majoritatea cazurilor, trebuie să pregătiți o scurtă descriere a fiecărui câmp:
- ce culturi au fost cultivate în ultimii ani;
- ce tip de lucrare a solului a fost aplicat (arat, discuit, minim, No-till);
- numărul de treceri ale utilajelor și consumul aproximativ de combustibil;
- normele de aplicare a îngrășămintelor (minerale și organice);
- păstrarea sau îndepărtarea resturilor vegetale;
- prezența irigării, pășunatului sau altor factori specifici.
De asemenea, este important să indicați dacă se planifică implementarea unor practici noi, cum ar fi culturile de acoperire, rotația culturilor cu leguminoase sau reducerea lucrărilor solului.
Aceste modificări vor fi luate în considerare în timpul modelării și verificării potențialului de reducere a emisiilor.
Conturul câmpului
Separat, trebuie determinate limitele exacte ale fiecărei parcele.
Conturul este un fișier digital sau coordonate prin care câmpul poate fi văzut pe hartă. Este necesar pentru monitorizarea prin satelit, verificarea istoricului utilizării terenului și măsurătorile viitoare.
De obicei, este suficient să furnizați conturul în format KML, SHP sau GeoJSON, care pot fi exportate ușor din orice platformă agricolă sau chiar din Google Earth, marcând punctele de hotar pe hartă.
Pasul 4. Alegeți dezvoltatorul proiectului de carbon
Chiar dacă ferma este deja pregătită pentru schimbări, este destul de dificil să parcurgeți întregul proces de la colectarea datelor până la vânzarea creditelor de carbon fără expertiza tehnică corespunzătoare.
Prin urmare, cel mai convenabil este să apelați la o companie care are deja experiență în dezvoltarea unor astfel de proiecte și poate prelua partea tehnică a fiecărei etape: de la pregătirea documentației până la verificarea rezultatelor.
Compania dezvoltatoare (sau organizatorul proiectului) își asumă ciclul complet de lucrări:
- înregistrează proiectul într-un standard internațional, de exemplu Verra VCS;
- pregătește documentația tehnică și efectuează modelarea emisiilor;
- organizează prelevarea probelor de sol și analizele de laborator;
- însoțește auditul și confirmă rezultatele reducerii sau absorbției emisiilor;
- transmite rezultatele către registru, după care creditele de carbon sunt emise de standard și pot fi puse în vânzare.
Astfel, fermierul se poate concentra pe munca sa în câmp, iar toată partea tehnică și birocratică este transferată specialiștilor.
Este important doar să vă asigurați că compania are experiență în dezvoltarea proiectelor în sectorul agricol, lucrează cu standarde recunoscute și asigură condiții transparente de cooperare.
Dezvoltatorii de proiecte de carbon pot fi găsiți în registrul deschis al standardului Verra (https://registry.verra.org/app/search/VCS/All%20Projects).
Acolo sunt disponibile toate informațiile de bază: descrierea proiectelor, documentația, precum și contactele companiilor și ale persoanelor responsabile.
Este o modalitate convenabilă de a verifica experiența potențialului partener și de a vă asigura că acesta lucrează conform regulilor internaționale.
Tocmai în contrastul dintre practicile vechi și noi se înregistrează efectul de reducere a emisiilor și acumulare a carbonului în sol.
Ce venit poate obține un fermier din creditele de carbon
În funcție de dimensiunea fermei, tipul de sol și practicile implementate, fermierul poate obține un venit suplimentar de până la 60 de dolari per hectar pe an.
Cu toate acestea, mărimea plăților depinde de cantitatea de carbon pe care solul o reține efectiv, precum și de modelul de participare la proiect.
Ce urmează?
În următorul articol vom analiza cum se formează prețul creditului de carbon, de ce depinde venitul fermei și ce diferențiază un proiect de calitate de unul obișnuit.
