Finalizarea recoltării cerealelor timpurii nu înseamnă deloc finalizarea lucrărilor pe teren. Dimpotrivă, tocmai pregătirea terenului după recoltarea cerealelor determină în mare măsură condițiile pentru dezvoltarea culturii următoare, eficiența utilizării umidității, gradul de îmburuienare și randamentul viitor. Dacă se pierd primele zile după trecerea combinei, recuperarea acestui timp ulterior este practic impossibilă.
Conform datelor cercetărilor agronomice, în perioada de vară stratul superior al solului la temperaturi ridicate și vânt poate pierde până la 3-5 mm de umiditate productivă pe zi. Pentru majoritatea regiunilor Ucrainei, acesta este un indicator critic, deoarece tocmai rezerva de umiditate determină uniformitatea răsăriturilor culturilor de toamnă și eficiența lucrării ulterioare. Tocmai de aceea răspunsul la întrebarea ce trebuie făcut după recoltarea cerealelor timpurii începe nu cu arătura, ci cu organizarea corectă a întregului complex de lucrări post-recoltare. Mai multe detalii oferă experții WEAGRO.
Pasul 1. Discuirea miriștii imediat după combină
Prima operațiune tehnologică după recoltarea majorității culturilor cerealiere timpurii este discuirea miriștii. În tehnologiile moderne se recomandă efectuarea acesteia în decurs de 24 de ore după trecerea combinei. Termenele de discuire a miriștii sunt importante. Dacă condițiile meteorologice permit, multe exploatații încep lucrarea deja la câteva ore după finalizarea recoltării unui anumit teren.
Această decizie are imediat mai multe avantaje agronomice. După afânarea stratului superior se distrug capilarele solului prin care se evaporă intens apa. Acest lucru permite conservarea unei părți din umiditatea productivă tocmai în orizontul unde ulterior se va forma patul germinativ.
Nu mai puțin important este și faptul că lucrarea cu discuri creează condiții optime pentru germinarea căderilor de semințe și a semințelor de buruieni. Tocmai aceasta va constitui baza pentru controlul lor ulterior încă înainte de începerea noii campanii de semănat.
Sarcinile principale ale primei discuiri:
- Pregătirea terenului după recoltarea cerealelor începe cu închiderea cât mai rapidă a umidității.
- Tocarea parțială și amestecarea miriștii cu stratul superior al solului.
- Provocarea germinării căderilor de semințe.
- Reducerea cantității de buruieni în cultura următoare.
- Îmbunătățirea penetrării precipitațiilor în sol.
- Pregătirea terenului pentru operațiunile tehnologice ulterioare.
Pentru executarea acestei operațiuni se folosește cel mai frecvent grapa cu discuri, care lucrează la o adâncime de 5-8 cm. Dacă terenul are o cantitate semnificativă de resturi vegetale sau o compactare puternică, adâncimea poate fi mărită până la 10-12 cm, însă decizia finală depinde întotdeauna de tipul de sol și cultura precedentă. Întârzierea chiar și cu câteva zile reduce vizibil eficiența primei lucrări. Stratul superior se usucă, solul devine mai tare, crește consumul de combustibil, iar calitatea lucrului agregatului se deteriorează.
Pasul 2. Cum se lucrează corect cu resturile vegetale
După trecerea combinei pe teren rămâne o cantitate semnificativă de masă organică. Paiele, mirișțea, pleava și alte resturi vegetale pot atât îmbunătăți fertilitatea solului, cât și crea probleme pentru cultura următoare. Totul depinde de cât de corect este organizată prelucrarea lor ulterioară.
De exemplu, după recoltarea grâului de toamnă cu un randament de 7 t/ha pe teren pot rămâne 6-9 tone de paie pe hectar. Aceasta este o rezervă uriașă de substanță organică care conține potasiu, fosfor, sulf și alte elemente nutritive. Însă procesul de descompunere a acesteia necesită o cantitate semnificativă de azot.
Tocmai de aceea agronomii recomandă ca simultan cu prima lucrare să se evalueze raportul dintre carbon și azot în resturile vegetale. Dacă paiele rămân pe teren, microorganismele încep să utilizeze activ azotul din sol pentru mineralizarea acestora. Din această cauză cultura următoare poate resimți un deficit temporar de nutriție.
Pentru compensarea acestui efect se folosește adesea aplicarea suplimentară de îngrășăminte azotate. În funcție de cantitatea de paie se aplică orientativ:
| Cantitatea de resturi vegetale | Necesarul orientativ de azot suplimentar |
| 3-4 t/ha | 20-30 kg s.a./ha |
| 5-6 t/ha | 30-50 kg s.a./ha |
| peste 7 t/ha | 50-70 kg s.a./ha |
Norma specifică depinde de rezervele de azot din sol, de cultura premergătoare, de condițiile meteorologice și de sistemul de fertilizare al exploatației. Puteți citi mai multe despre acest subiect în articolul «Cum să construiască un agronom un sistem eficient de nutriție pentru sezon: de la analiza solului la achiziționarea îngrășămintelor».
Nu mai puțin important este să se asigure tocarea de calitate a paiului. Andainele mari distribuite neuniform creează probleme în timpul lucrării următoare, deteriorează funcționarea semănătorii și pot deveni sursă de dezvoltare a bolilor fungice.
Combinele moderne sunt echipate cu tocătoare care dispersează uniform resturile vegetale pe toată lățimea de lucru a secerătoarei. Dacă nu există astfel de echipament sau acesta este reglat incorect, este de dorit să se efectueze suplimentar nivelarea mecanică a suprafeței terenului în timpul primei treceri a agregatului cu discuri.
Munca corect organizată cu resturile vegetale permite nu doar îmbunătățirea structurii solului. Pe parcursul mai multor ani de returnare sistematică a materiei organice în sol crește conținutul de humus, se îmbunătățește permeabilitatea la apă, se activizează dezvoltarea microflorei solului și crește eficiența utilizării îngrășămintelor minerale.
Pasul 3. Combaterea căderilor de semințe și a buruienilor
După prima dezmiriștire pe câmp începe un proces pe care agronomii îl numesc „provocarea răsăririi”. Semințele de samulastră și de buruieni, aflate în stratul superior al solului, primesc suficientă umiditate, oxigen și contact cu solul, astfel că, în decurs de câteva zile, germinează activ. Acest efect este una dintre principalele sarcini ale lucrării solului după recoltare.
Căderile de semințe ale culturilor cerealiere sunt periculoase nu doar ca și concurent pentru umiditate și substanțe nutritive. Acestea devin adesea rezervor de boli și dăunători care pot trece la cultura următoare. De exemplu, auto-semănatul grâului de toamnă poate susține dezvoltarea făinării, septoriozei și a altor boli fungice.
Dacă după discuire cad precipitații, deja în 5-10 zile pe teren apar răsărituri masive de căderile de semințe. În acest moment exploatația obține cea mai bună oportunitate de a reduce substanțial rezerva de vegetație nedorită încă înainte de începerea campaniei de semănat.
Acțiunile ulterioare depind de tehnologia de cultivare și cultura următoare. Cel mai frecvent se folosesc:
- discuirea superficială repetată;
- cultivarea;
- distrugerea mecanică a răsăriturilor;
- dacă este necesar, aplicarea de erbicide cu acțiune totală înainte de lucrarea principală.
O astfel de abordare permite reducerea gradului de îmburuienare a culturilor deja la începutul sezonului și scăderea presiunii asupra sistemului de protecție a plantelor în viitor.
Pasul 4. Alegerea metodei de lucrare în funcție de starea solului
Nu există o metodă universală unică de lucrare a solului după recoltare. Decizia finală depinde de mai mulți factori: rezervele de umiditate productivă, compoziția mecanică a solului, cantitatea de resturi vegetale, gradul de compactare, cultura precedentă și planta pe care se planifică să o semene în continuare.
Tocmai de aceea exploatațiile moderne renunță din ce în ce mai mult la tehnologia identică pentru toate terenurile și trec la o abordare diferențiată. Variantele cele mai răspândite arată astfel:
| Metoda de lucrare | Când este recomandabil să se utilizeze |
| Lucrarea superficială (5-8 cm) | La cantitate suficientă de umiditate, compactare minimă și necesitatea de a închide rapid umiditatea |
| Discuirea (8-12 cm) | Dacă este necesar să se amestece mai intens resturile vegetale sau să se pregătească terenul după o cantitate mare de paie |
| Lucrarea profundă sau arătura (20-30 cm) | Pe soluri compactate, la cantitate semnificativă de buruieni perene sau conform tehnologiei de cultivare adoptate |
Alegerea depinde și de cultura precedentă. După culturile cerealiere cu cantitate mare de paie este adesea recomandabil să se execute două etape de lucrare. După rapiță sau mazăre necesitatea de amestecare intensă a resturilor vegetale este de obicei mai mică.
Nu mai puțin importantă este umiditatea solului. Dacă stratul superior este prea uscat, o lucrare prea profundă poate scoate la suprafață un orizont și mai uscat și deteriora condițiile pentru acumularea umidității productive. Dacă însă solul este excesiv de umed după precipitații, tehnica grea poate crea compactare care va trebui eliminată deja în sezonul următor. Agronomii recomandă evaluarea fiecărui teren separat, și nu utilizarea aceleiași adâncimi de lucrare pentru întregul fond funciar.
Pasul 5. Când se efectuează lucrarea principală a solului
Una dintre cele mai frecvente întrebări după recoltare se referă la termenele de efectuare a lucrării principale. O parte din exploatații încearcă să execute toate operațiunile cât mai rapid posibil, altele le amână cu câteva săptămâni. Ambele abordări pot fi greșite dacă nu se iau în considerare procesele biologice care au loc după prima discuire.
După lucrarea superficială este necesar un anumit timp pentru ca să germineze căderile de semințe și buruienile, precum și să înceapă mineralizarea activă a resturilor vegetale. Tocmai de aceea între prima discuire și etapa următoare se lasă de obicei o pauză tehnologică.
În majoritatea cazurilor aceasta este de:
- 10-14 zile la cantitate suficientă de umiditate;
- 7-10 zile în caz de germinare rapidă a căderilor de semințe;
- până la 20 de zile dacă este vreme uscată și răsăriturile apar mai lent.
Un astfel de interval permite utilizarea maximă a efectului primei lucrări. Până în momentul efectuării arăturii principale sau al cultivării profunde o parte semnificativă a vegetației nedorite a germinat deja și poate fi distrusă eficient.
Dacă se trece la lucrarea profundă imediat după recoltare, semințele de buruieni și căderile de semințe se deplasează pur și simplu în orizonturile inferioare ale solului. O parte din acestea își va păstra germinabilitatea timp de mai mulți ani și va germina deja în culturile următoare. Tocmai de aceea termenele corect alese între operațiunile tehnologice separate au adesea o importanță nu mai mică decât metoda însăși de lucrare. Pentru agronom aceasta este oportunitatea de a îmbunătăți simultan starea fitosanitară a terenului, de a utiliza mai eficient umiditatea solului și de a crea condiții optime pentru cultura următoare.
Greșeli tipice după recoltarea cerealelor timpurii care trebuie evitate
Chiar și în prezența tehnicii moderne și a materialului semincer de calitate, anumite greșeli după recoltare pot anula avantajele tehnologiei corecte. Majoritatea dintre acestea apar din dorința de a economisi timp sau resurse, însă în practică duc la cheltuieli suplimentare deja în timpul campaniei următoare de semănat.
Conform evaluărilor consultanților agronomici, încălcarea tehnologiei post-recoltare poate reduce randamentul potențial al culturii următoare cu 5-15%, iar în anii secetoși acest indicator poate fi și mai mare din cauza pierderii umidității productive.
Cele mai frecvente greșeli arată astfel:
- Pregătirea terenului după recoltarea cerealelor este amânată cu câteva zile sau chiar săptămâni, din cauza căreia stratul superior al solului se usucă, iar eficiența primei discuiri scade brusc.
- Se utilizează aceeași adâncime de lucrare pentru toate terenurile fără a lua în considerare tipul de sol, cultura precedentă și cantitatea de resturi vegetale.
- Paiele rămân în andaine mari sau sunt distribuite neuniform pe suprafața terenului.
- Nu se ia în considerare necesarul de azot suplimentar în timpul mineralizării active a unei cantități mari de resturi organice.
- Lucrarea principală se execută imediat după prima discuire, fără a lăsa timp pentru germinarea căderilor de semințe și a buruienilor.
- Nu se controlează compactarea solului după trecerea tehnicii grele.
- Pregătirea parcului tehnic se amână până la începutul campaniei următoare de semănat.
Încălcarea secvenței operațiunilor tehnologice costă deosebit de scump. Dacă se omite una dintre etapele cheie, ulterior exploatația trebuie adesea să compenseze problema cu cheltuieli suplimentare pentru erbicide, combustibil sau lucrare mecanică repetată.
De exemplu, distribuția neuniformă a paiului poate crește consumul de combustibil în timpul cultivării următoare cu 5-10%, precum și deteriora calitatea lucrului semănătorii din cauza densității neomogene a patului germinativ.
Cum se planifică din timp resursele pentru lucrările post-recoltare?
După recoltarea cerealelor timpurii majoritatea operațiunilor tehnologice trebuie executate într-un interval de timp relativ scurt. Tocmai de aceea eficiența depinde nu doar de agrotehnologie, ci și de organizarea muncii întregii exploatații. Practica arată că cele mai mari întârzieri apar nu din cauza condițiilor meteorologice, ci din cauza absenței anumitor resurse. Acestea pot fi piese de schimb, combustibil, îngrășăminte sau chiar un grafic de utilizare a tehnicii întocmit incorect.
Pentru a evita timpii morți, este de dorit ca încă înainte de începerea recoltării să se evalueze:
- necesarul de combustibil pentru toate etapele lucrării post-recoltare;
- asigurarea cu tehnică și posibilitatea de lucru simultan a mai multor agregate;
- disponibilitatea pieselor de schimb și a materialelor consumabile;
- necesarul de îngrășăminte azotate pentru lucrul cu resturile vegetale;
- logistica între terenurile separate;
- termenele de executare a fiecărei operațiuni tehnologice.
Nu mai puțin importantă rămâne planificarea financiară. Dacă achiziția de îngrășăminte, piese de schimb sau service-ul tehnic al tehnicii se transferă la ultimul moment, exploatația se poate confrunta cu creșterea prețurilor, termene mai lungi de livrare sau presiune suplimentară asupra fondurilor de rulment tocmai atunci când se finanțează simultan mai multe campanii de teren.
Din ce în ce mai multe întreprinderi agricole utilizează sisteme digitale de planificare a resurselor care permit calcularea din timp a necesarului de tehnică, combustibil, materiale și personal. Este important de asemenea să se aleagă corect furnizorul și platforma unde se va putea achiziționa tot necesarul avantajos. O astfel de abordare ajută la distribuirea mai uniformă a sarcinii pe parcursul sezonului și la evitarea achizițiilor de urgență.
Scurtă listă de verificare a lucrărilor post-recoltare
Perioada imediat după recoltarea cerealelor timpurii formează baza viitorului randament. Tocmai în acest timp se stabilesc condițiile pentru acumularea umidității productive, controlul buruienilor, mineralizarea eficientă a resturilor vegetale și pregătirea de calitate a terenului pentru cultura următoare.
Pentru a nu pierde termenele optime, merită să se respecte o secvență simplă de acțiuni:
- Efectuarea discuirii miriștii în prima zi după trecerea combinei.
- Tocarea uniformă și distribuirea resturilor vegetale.
- Dacă este necesar, compensarea deficitului de azot pentru mineralizarea activă a paiului.
- Așteptarea răsăriturilor masive de căderile de semințe și buruieni.
- Executarea lucrării principale în termene justificate tehnologic.
- Asigurarea din timp a exploatației cu tehnică, combustibil, îngrășăminte și resursele necesare.
Abordarea complexă a lucrării post-recoltare permite utilizarea mai eficientă a umidității, îmbunătățirea structurii solului, reducerea gradului de îmburuienare și crearea condițiilor optime pentru formarea randamentului culturii următoare.
